Călătorind în timp şi spaţiu prin cartierul Berceni

Proiectul Edu_Cult_Berceni. De la cartier la comunitate s-a născut din dorinţa de a ne cunoaşte oraşul dincolo de viaţa cotidiană şi de a afla poveştile din spatele străzilor şi bulevardelor pe care astăzi le traversăm. Prin proiectul nostru vă propunem să explorăm împreună cartierul Berceni şi împrejurimile sale pentru a descoperi istoria, cultura şi oamenii care au trăit în acest spațiu.

Aşadar, să ne oprim preţ de câteva minute din tumultul de zi cu zi şi, folosindu-ne de imaginaţie, să ne plimbăm puţin prin Bucureştiul secolelor XIX-XX. Ca orice turişti responsabili, vom avea în mână o hartă ca să ne putem orienta mai uşor în vremurile de odinioară ale zonei Berceni. Astfel, vom face cunoştinţă cu câteva dintre cele mai emblematice puncte ale cartierului şi ale împrejurimilor sale.
Să ne începem, aşadar, drumeţia. Suntem în a doua jumătate a secolului XIX şi ne aflăm la marginea de sud-est a Bucureştiului. Venind dinspre centrul Bucureştiului pe Calea Şerban Vodă, am poposit la intersecţia dintre Şoseaua Olteniţei şi Şoseaua Giurgiului. Ne aflăm la poarta cimitirului Bellu – cel mai vechi, mai mare şi mai impozant dintre cimitirele oraşului, cunoscut şi sub numele de Şerban Vodă. Construcţia cimitirului demarează în anul 1859 la iniţiativa lui C.A. Rosetti care, printr-o coincidenţă nefericită, avea să îngroape aici primul mort, pe fiica sa Elena. Înainte ca baronul Bellu să-şi ofere terenul spre construirea cimitirului, aici, în Dealul Viilor, se întindea o frumoasă şi celebră grădină, unul dintre locurile preferate de petrecere ale locuitorilor de altădată ai oraşului. Existau alături și 3 mori de vânt care aparțineau Sfatului Orășenesc. Vom merge apoi în spatele cimitirului Bellu, unde în faţa ochilor ni se deschide peisajul pitoresc al Văii Cociocului-groapa de gunoi a orașului, pe fundul căreia se află o mlaştină. Păşind în timp şi ajungând în anii ’70 ai secolului XX vedem cum această Vale se transformă în Parcul Tineretului, pe aleile căruia ne plimbăm şi astăzi.

Întorcându-ne pe axa timpului, suntem la sfârşitul secolului XIX, din nou în faţa cimitirului Bellu. Priveliştea din faţa noastră – plantaţii vaste de viţă de vie şi câte-o căsuţă presărată răzleţ – este cu totul diferită de ceea ce cunoaştem astăzi. Aici ia naştere, în jurul anului 1900, satul Şerban Vodă, ce se va extinde treptat, începând de la Cimitirul Bellu pe Şoseaua Olteniţei spre Calea Văcăreştilor. Pământurile de pe partea dreapta a Şoselei Olteniţei până la Piaţa Piscului – în prezent staţia de metrou Constantin Brâncoveanu – aparţineau profesorului Anton Colorian şi cumnatului său, avocatul Barbu Păltineanu. Lovite de filoxeră, viile din proprietatea celor doi sunt distruse, ei hotărând astfel să-şi parceleze terenurile care aveau să fie cumpărate în decursul deceniilor următoare de viitorii locuitori ai cartierului Şerban Vodă. Printre aceştia, în anul 1933 avea să se numere şi poetul George Bacovia, care ne invită să îi vizităm casa aflată la numărul 63 al străzii ce astăzi îi poartă numele. Locuind cu soţia sa Agatha, Bacovia îşi realizează aici mare parte din creație, într-o atmosferă liniştită, departe de zgomotele oraşului.

Vom încheia scurta noastră călătorie în timpul şi spaţiul actualului cartier Berceni cu încă două popasuri. De pe Şoseaua Olteniţei intrăm pe Calea Văcăreştilor şi ne oprim în faţa mănăstirii Văcăreşti, chiar la bariera orașului. Suntem în anul 1716 iar în faţa noastră începe, la porunca domnitorul Nicolae Mavrocordat, ctitorirea mănăstirii. Ajunşi în anul 1864, asistăm la instituirea unei închisori permanente în incinta mănăstirii Văcăreşti şi apoi, încheindu-i istoria aparte, suntem martori la tragica sa demolare din anul 1986. Peste drum de Văcăreşti, în cartierul Mărţişor, vom face ultimul popas. Ne odihnim la casa lui Tudor Arghezi, cunoscută sub numele de Mărţişor, în care acesta a locuit începând cu anul 1930. Înainte de-a încheia vizita, Arghezi ne destăinuie ataşamentul său profund faţă de aceste locuri, citindu-ne dintr-unul dintre manuscrise: „Mărţişorul este patria literaturii mele. De acolo au ieşit Cuvintele potrivite şi toate scrierile mele adunate acum într-o mulţime de volume, gândite la o masă dintr-o cameră mică pe care mi-o rezervasem pentru reverie”.

La finalul scurtei noastre plimbări prin Berceniul de astăzi putem spune că am făcut cunoştinţă cu câteva frânturi din orașul de ieri: zona Şerban Vodă și casa lui George Bacovia, cartierul Mărţişor şi reședința lui Tudor Arghezi, cimitirul Bellu, mănăstirea şi închisoarea Văcăreşti. În cadrul prezentărilor viitoare vom opri la fiecare-n parte şi le vom asculta poveştile. Pe parcursul călătoriilor vom descoperi şi alţi oameni ai locului, dar şi alte locuri ale oamenilor. (Andreea Romeghe)

Mulțumim Muzeului de Fotografie pentru hartă! http://www.muzeuldefotografie.ro/

Autor: Andreea Romeghe